ABOUT ME…
Posted by diabollicka | Filed under Uncategorized
Name :Synthia Jacob
Birthdate : 17 iunie, 1991
Birthplace : Piteşti
Current Location : Romania
Din ciclul : Oamenii nu au puterea de a renunta la timp, timpul are puterea de a renunta la oameni…
Posted by diabollicka | Filed under Uncategorized
O mamă creează monştri…
n-am un trenci să-l port când plec
plâng şi n-am şosete de casă
cum se simte frigul când calc pe el pe ciorne
scriu versuri Bacovia zâmbeşe resemnat ‘prostii’ eşti ud
am plans eu vrei sa fii ca einstein
sau cum se scrie asa se scrie
[ “Eşti bătută în cap, femeie!” - ] ssst, ţipă spatele uşii
de atunci n-am mai blestemat niciodată morgile
aici nu era vorba de două paini bine crescute,
ci de doi copii urâti, sugari, vinovaţi
cu certificatul de naştere.
când erai mic
voiam să te editez în Photoshop
eşti defect ai un şotron pe faţă
glumesc de data asta ai râs…
Copil desena în noroi -
Copil iubea noroiul din curte,
dar ea atingea noroiul cu buzele
şi gândurile ei se năşteau în noroi.
Copil creştea -
ca ura ei pentru carnea din pântec;
Copil jongla cu lumina soarelui
îi spunea:
- porţi văl nu mai eşti
fată mare te culci
în fiecare noapte bărbaţii
sunt nişte ghiuluri lungi înfipte-n carne tu
te-ai plimba toată viaţa
cu tranvaiul şi cu vălul
pe frunte
pe locul unde te laşi dezmierdată mama ta
nu ştie nimic te rogi de 5 ori pe zi
cu aceleaşi buze
cu care ţi-ai sărutat copilul
avea mânuţele fierbinţi şi
laptele lui încă clocotea
în oale şi-n sânii tăi 2 mere zemoase
de ce m-ai ucis, eram Copil, eram din tine…
Scoate-mă din burta orașului cât mai e timp
nu-mi ajungi
flirtez cu tocurile colegelor de clasă
rămân tălpi pe parchet
ce te-aş muşca cu intensitatea
cu care îşi lasă greutatea pe platformă sau pe cuiul tocit.
buzele tale nu se tocesc de la sărut?
urăsc
săptămâna
claxoanele care urlă şi după ce ultimul timpan al celui din urmă trecător s-a spart,
cremele cu care mama îşi îmbâcseşte pielea
până capătă consistenţa unei clătite pufoase abia făcute.
(azi) port pălărie, nici nu m-ai văzut…
Eram eu şamanul din poveste?
În casa mea
candelabrul are rădăcini înfipte în sus,
crescute peste tot
pe eşarfe de mătase ori sub straturi de ceară
prin holul de spital.
În casa mea
geamurile se preling pe masa alba-neagra
dungi mă înalţă
gemenii se uită strâmb
la cuiele din cruce
le atârnă coastele
li se deşiră unghiile de la picioarele
cu care lovesc nevrotic pământul
şi se închină.
Ţin în braţe svastica
de ce aruncaţi cu pietre?
Satanic vals
Colţurile pentagramei
nu îmbătrânesc
mierea nu se lipeşte de ele
degetele îngheaţă – ţin crucea invers
venele nu huiduie pentagrama
buzele sărută oficial negru
am atracţii la discipolii fanatici ai lui Jehova
n-am frică de pământ,
urli, ai muşcat
eram piatră, stâncă, eram prăbuşire
eram carne scrijelită cu două tăişuri
pianul repetă Marşul funebru
timpul arde-arde
Apocalipsa moarte-moarte
Empusa atinge clapele
Ifrit, Icubus, Ipos, Iblis îşi mănâncă labele, coarnele!
Vreau apă!
“Vreau apă!”
[la chivetă curg viermi şi celule canceroase
din 10 în 10 metri oamenii
se opresc să se roage fecioarelor
desenate
pe asfalt duminica
ce mai huleşte popa
ne place să visăm raiul
toţi zidim o ana
uitaţi raiul săracilor cu duhul.
timpuriu copiii se apucă de...]
şopteşti “Eli, Eli, Lama Sabactani?”
tăvăleşte-Ţi muşchii vlăguiţi
din ţărână,
suflă, dezgoleşte-Te, dezleagă-Te!
[eşti Fiu?]
Schiţă în diez negru
că # alb nu există îmi întind carnea pe gresie clădirile grele apasă
până înfundă orbitele cu vată şterg încă o dată
unghiile ca pe nişte plăci acetona călâie se prelinge ca cianura peste lut
maktub Eva Brown eşti lut sunt lut
stai cu mine în mână ai mânecile prea strâmte n-ajung
la tiv ai umblat la fete în beci nu găseşti niciodată loc
de parcare sa nu mai vorbim e ora sa te sa ne sa le ardem
toate partiturile compozitorule plângi?
My Happy Christmas Present – Piesa “Feel me babe” in 6 tari!!!
Posted by diabollicka | Filed under Uncategorized
Piesa a spart toate topurile si toate site-urile!!! O puteti asculta pe http://www.youtube.com/watch?v=gGeUYoWuJW0 si downloada http://www.vitanclub.net/download-romaneasca/Synthia-feat–Dragos-Dumitrache—Feel-me-babe-Exclusiv_18462.html de pe site-urile de specialitate din Italia, Rusia, Bulgaria, Franta si Letonia. A ajuns akolo unde imi doream, dar unde sincer nu ma asteptam. Nu ma asteptam sa aibe un asemenea succes. Numai ca asta nu e tot 
… Aceeasi piesa se gaseste si pe compilatia “ Hot Hits Romanian Music Express Vol 40 – 200“ http://www.muzica-mea.org/muzica-albume/va-hot-hits-romanian-music-express-vol-40/ alaturi de nume ca Inna, Crush & Alexandra Ungureanu, Deepside Deejays, Sonny Flame, Neylini, Mandinga etc. Craciun fericit tuturor, eu mi-am primit deja cadoul!
Some of my poems
Posted by diabollicka | Filed under Uncategorized
F
port tricoul iubitului meu F de 3 zile
asta
ca să nu-l mai simt la 450 de bătăi
de inimă distanţă
îmi lipseşte partea cu schimbul
de buze
de braţe
de ore sfǎrâmte-n clipe şi parka nu ne mai dezlipim
suntem mai rău ca
gumele de pe trotuar.
abonatul apelat nu poate fi contactat
si repetǎ-repetă-repetă
ca un orologiu maniac.
poate acum F. împarte
sufletul în pliante
şi femeia urcǎ la el în
maşină.
îl citeşte, apoi
îl mototoleşte.
pleacă.
ea sigur e mai frumoasă ca mine…
iubitul meu F. curge prin mine
ca apa plată în pahare.
mi-e dor să mai stăm sigilaţi
într-o pungǎ de plastic
şi să spunem doar două
cuvinte pe oră.
somnul de vizavi se bagă adânc
sub pleoapele mele oarbe.
adorm, incerc să cred că femeia aia n-a existat niciodată.
P-L-I-C-T-I-S-I-T-O-R
Mai avem o ora,mda,
încă una…
agitaţie
străzi forfotind, aglomeraţie
prea multe fete
toate cu cu etichete
prea multe cafele
şi ţigări şi bere
şi tot atâtea zile,
frig, iar răcim şi luăm pastile.
Nu tu vacanţă
pff,ce mai viaţă?!
Altă rochie nouă, n-am loc în dulap
s-au demodat panotofii sau nu mai îmi plac
mergem la o pizza(vegetariană)
chelneriţa e tristă (poate că o înşeală
pretenul/amantul/gagiul-ce nasol sună gagicul)
ieri m-am îmbătat, mi-am sărutat amicul…
chestia e că nici nu aflam
da’mi-a zis colegă-mea- ha,ha, şi cică amândouă ne amuzam.
Iar qulim (prea multe absenţe)
bârfim, întoarcem lucrurile pe prea multe feţe
”mi-a dat papucii ” » de ce? « ”de prost”
«şi-acu’ce faci? „plâng şi devin emo”«n-are rost»
sună telefonul, e mama, nu-i răspund
iar mă stresează, că zice că să nu mă tund…
mă uit în gol, fumez etc. m-a prins iar o nostalgie…
după el, normal, oftez şi scriu pe şerveţel o poezie…
Cantec de menestrel
Mai daţi-mi lut sa-mi lipesc rana,
să-mi spăl durerea cu urât,
osânda lui Sisif să-mi fie somn
şi soarta porcilor către Ignat să-mi fie hrană,
vreau sa mă-mbete risipirea şi sordidul!
mai daţi-mi lut!
Aorta mea cutremurată-n plâns sihastru
de data asta o să cânte pentru voi
tristeţea nuferilor ce se târă în noroi
cu neputinţa verdelui de-a fi albastru,
cântec despre căderea în genunchi,
când dragostea migrează-n umbrele de seară
şi neîntâmplatele-i minuni se trag în noi să moară…
Vreau să vă cânt despre lacrima lunii uscată-n luminile frunţii,
despre cum durerea se face icoană-n pereţii de răsărit,
despre zădărnicia braţului ce mângâie la nesfarşit
suflete oarbe, goale şi legate de catarg,
despre ritualul prelungit in care
paharele prea pline ale destinului se sparg!
Mergi in Hush!
De ce spui că n-ai să îmbătâneşti
crezi că ridurile
ocolesc oamenii romantici şi bolnavi
de întârzieri
ca tine?
lasă lacul
[că e doar o baltă]
şi luna…
Mergi în Hush
la o cafea
şi te las să-mi povestesti
despre visările lui Rousseau,
nu te mai întrerup
să-ţi cer ţigări
c-am făcut eu rost
de data asta…
